Pentru a se umple „golul” competițional din primăvara lui 1957, FRF a organizat „Cupa Primăverii”, cu participarea celor 12 divizionare A, împărțite în două serii, cu jocuri tur-retur. Giuleștenii au picat cu Dinamo București, Flamura Roșie Arad, Progresul Oradea, Steagul Roșu Brașov și Jiul Petroșani, câștigând grupa detașat, cu o înfrângere suferită acasă, cu Progresul Oradea, și una în deplasare, la Energia Petroșani. Cealaltă câștigătoare de serie a fost Știința Timișoara, care trecuse, printre altele, și de campioana la zi, CCA.
Finala s-a jucat pe 7 iulie 1957, în compania Științei Timișoara, și a fost câștigată de „alb-vișinii” cu 3-1 (0-1,1-1), golurile învingătoarei fiind semnate de Copil, Seredai și Gică Ene. Trofeul câștigat era o răsplată pentru un antrenor cu vechi state de serviciu, Francisc Ronnay, dar și pentru cea mai tânără echipă din campionat, în ciuda prezenței în teren a „bătrânului” Fănică Filote.
Interesant este că acest succes venea după alte două performanțe oarecum asemănătoare (Cupa Basarabiei, în 1942, și Campionatul de Război întrerupt în primăvara lui ’44), neomologate oficial, dar care puteau fi asimilate, practic, câștigării unui titlu de campioană, având în vedere prezența in corpore a echipelor din primul eșalon.
Lotul folosit în „Cupa Primăverii”: Dungu - Dodeanu, Greavu, Stancu, Vărzaru, Macri - Bodo, Neamțu – Copil, Gh. Ene, Langa, Raab, Olaru, Seredai, Filote.
sursa: ("Fenomenul Rapid", autor Cristian Costache)