Rapid cucereşte al doilea titlu din istorie

Rapid este eliminată prematură din Cupa Cupelor, competiţie în care Rapid a trecut lejer de luxemburghezii de la Grevenmacher, dar s-a împiedicat neaşteptat în faţa cvasianonimei Vaalerengen Oslo (2-2 în Giuleşti şi 0-0 în Norvegia).

Lucescu nu era omul care să încaseze lovitură după lovitură, fără a-şi pregăti revanşa. În plan personal, aceasta a venit şi sub forma surprinzătoarei, dar onorantei propuneri făcute de Massimo Moratti, care l-a vrut pe tehnicianul român pe banca marelui Inter din Milano. Era 30 noiembrie 1998 când Lucescu părăsea aproape intempestiv România pentru a trata transferul la Inter.

Cu o zi mai devreme, Rapid câştiga pentru prima dată un meci de campionat în Bănie. Ce fusese până atunci? Un sezon început în forţă şi dus în grafic până la “episodul Craiova”, cu excepţia a două sincope. Prima a fost un 0-4 umilitor cu Steaua, în Supercupa României (altă premieră pentru giuleşteni), şi un la fel de năucitor 1-4, în Grant, cu Dinamo, când marele inamic al lui Lucescu, Cornel Dinu, a fluturat prosopul în faţa „oficialei” Giuleştiului.

De unde începea totuşi să viseze, Rapid s-a trezit în şoc, în momentul „abandonului” lui Lucescu. Lucescu lăsase în urmă şi un contract (fabulos pentru România) cu firma de telefonie mobilă Connex, devenită principalul sponsor al „alb-vişiniilor”.

La scurt timp după acest eveniment, Dinu Gheorghe era instalat preşedinte al clubului, oficializându-şi astfel relaţia cu echipa bunilor săi prieteni Copos şi Lucescu. În locul lui Lucescu, Rapid l-a ales, în decembrie ’98, pe Dumitru Dumitriu, fratele fostului mare atacant al Giuleştiului, Nichi Dumitriu. Ţiţi, care îmbrăcase şi el tricoul Rapidului cu vreo 25 de ani în urmă, venea aureolat de cele câteva calificări consecutive, cu Steaua, în grupele Ligii Campionilor, dar mandatul său avea să fie neşteptat de scurt: patru etape.

Aventura lui Lucescu la Milano n-a durat decât patru luni şi întoarcerea sa în România l-a determinat pe Dumitriu să demisioneze, el intuind că, în ciuda amânării oficializării acestei variante, revenirea lui „Il Luce” pe banca Rapidului era o certitudine. Suspansul a mai fost păstrat totuşi câteva etape, în care Nae Manea a asigurat interimatul, dar era limpede pentru toată lumea că Lucescu îşi reluase prerogativele imediat după demisia de la Inter. Tot el stând, probabil, şi în spatele anunţului oficial făcut de conducere, prin vocea lui Paul Cazan: „Rapid nu mai trage la titlu!”.

Uşor puerilă şi ipocrită, „mărturisirea” pare să-şi fi făcut, la acea vreme, efectul. Înaintea meciului direct din „Groapă”, cu Dinamo, echipa lui Dinu dădea impresia că a scăpat în câştigătoare. Golul lui Pancu înscris în poarta marocanului Fouhami, a aruncat însă în aer campionatul. Rapid a atacat decisiv pe ultima turnantă, iar „câinii roşii” n-au făcut faţă acestui sprint, anulându-şi definitiv şansele după o remiză la Reşiţa.

Giuleştenii aveau să rezolve, şi matematic, problema campioanei în meciul din penultima etapă, exact cu echipa cea care le suflase titlul în campionatul anterior, Universitatea Craiova!

După 32 de ani, titlul revenea în Giuleşti, o performanţă facilitată, culmea, de personalitatea unui om, Mircea Lucescu, provenit din curtea duşmanului de-o viaţă, Dinamo. Mai mult, Lucescu a fost la un pas de a realiza şi o premieră în Giuleşti, eventul campionat-Cupă. Calificată în finala Cupei României, unde a înfruntat Steaua, echipa lui Lucescu a clacat inexplicabil după ce a condus până în minutul 90, când Belodedici a adus o nesperată egalare „la 2”.



TUR ADVERSARUL RETUR

D 1-0 FC Argeş Piteşti 2-0 A
A 6-0 FC Oneşti 2-1 D
A 3-0 Farul Constanţa 0-0 D
D 2-1 CSM Reşiţa 2-1 A
A 3-0 Steaua Bucureşti 1-1 D
D 1-1 FCM Bacău 3-0 A
A 2-1 Petrolul Ploieşti 2-2 D
D 2-0 Ceahlăul Piatra Neamţ 4-0 A
A 3-0 Oţelul Galaţi 1-0 D
D 4-2 Gloria Bistriţa 5-0 A
A 1-4 Dinamo Bucureşti 1-0 D
D 1-0 Foresta Fălticeni 2-0 A
A 5-0 FC Naţional Bucureşti 3-1 D
D 1-1 Olimpia Satu Mare 1-0 A
A 1-0 Astra Ploieşti 5-1 D
D 1-0 Universitatea Craiova 1-0 A
A 3-0 “U” Cluj 4-1 D



1. Rapid 34 28 5 1 79-18 89
2. Dinamo 34 26 4 4 95-27 82

Cupa României
Şaisprezecimi
Focşani: Diplomatic – Rapid 1-4
Optimi
Câmpina: Rapid – Cimentul Fieni 3-0
Sferturi
Bistriţa: Gloria – Rapid 1-1
Bucureşti: Rapid – Gloria 2-1
Semifinale
Bucureşti: Rapid – FCM Bacău 1-0
Bacău: FCM – Rapid 2-1
Finala
Bucureşti, 16 iunie 1999. Stadion “Naţional”, ora 21:30. Spectatori: 55.000
Steaua – Rapid 2-2 (0-0,2-2,2-2) / 4-2
Au marcat: Ciocoiu (67), Belodedici (90) / C. Barbu (72, 82); din lovituri de departajare: Roşu, D. Militaru, Trică, Lincar / Şumudică, Iencsi (au ratat Bundea şi Pancu)
Rapid: Lobonţ –Bolohan, Iencsi, Rednic, N. Stanciu, Nanu – Sabău, Lupu (72 Pancu), Măldărăşanu - I. Ganea (80 Şumudică), C. Barbu (89 Bundea)

Lotul de jucători: Lobonţ (31 jocuri-0 goluri marcate), M. Bratu (4-0) – Stanciu (28-1), B. Andone (14-0), Dulca (14-3), Iencsi (26-3), Rednic (32-1), V. Popa (1-0), Nanu (23-1), Bolohan (22-1), Mutică (22-4), D. Chiriţă (3-1), I. Voicu (5-0) – Sabău (22-1), Măldărăşanu (33-4), Lupu (28-5), Bundea (25-6), Maier (22-1), Bugeanu (2-0), Minteuan (4-0), Raţ (3-0) – Şumudică (31-17), Pancu (27-6), S. Radu (15-2), R. Niculescu (8-2), C. Barbu (11-, I. Ganea (16-11)

Antrenori: Mircea Lucescu - Nicolae Manea şi Marian Rada / Mircea Rednic - Nicolae Manea şi Marian Rada / Dumitru Dumitriu - Nicolae Manea şi Marian Rada / Nicolae Manea - Marian Rada / Mircea Lucescu - Nicolae Manea şi Marian Rada

Conducerea clubului: Dinu Drăgan – director general; Grigore Sichitiu – director sportiv / Dinu Gheorghe – preşedinte; Dinu Drăgan – director general; Grigore Sichitiu – director tehnic; Paul Cazan – director sportiv

(sursa: "Fenomenul Rapid", autor Cristian Costache)
Vezi imagini video de la sărbătoarea din Giuleşti din 1999, cînd trofeul de campioană a poposit în Giuleşti!