Lucescu s-a așezat pentru prima dată pe bancă la ultimul meci din grupă, în Intertoto, cel cu Olympique Lyon, disputat în Cotroceni. Rapid a pierdut cu 1-2 jocul cu Lyon, deși a prins o primă repriză excelentă. Până la meciul din Cotroceni, „alb-vișiniii” se menținuseră neînvinși: 4-2 la Odra Wodislaw (Polonia), 2-0 cu Zilina (acasă) și 1-1 la Viena, cu Austria Memphis.
Cu o etapă înainte de final, Rapid avea prima șansă la titlu, cu condiția să bată la Craiova. Acel meci din Bănie a fost și va fi greu de înțeles pe de-a-ntregul. Dacă “Știința” pierdea și Rapid devenea campioană, echipa olteană, ca finalistă de Cupă, mergea automat în cupele europene. A scos un egal și a irosit această șansă, deși, peste ani, unii jucători olteni au recunoscut că au fost recompensați financiar de Steaua. La fel de mulți sunt și cei care afirmă că alți fotbaliști ai Universității au fost “motivați” de Rapid. Cert e că ambele combatante ale acelei partide nebune (în care, să nu se uite, și arbitrul clujean Marian Salomir a avut rolul său, anulând un gol perfect valabil al Rapidului) au avut de pierdut. Giuleștenii s-au ales măcar cu o Cupă ulterior, cucerind trofeul în fața aceluiași adversar, Universitatea Craiova, învins și cu 23 de ani în urmă, la precedenta izbândă în competiția internă nr. 2.
Rapid avea în 1998 cea mai modernă bază de antrenament din România (construită în iarna lui 1998 pe locul fostului teren Tehnometal, lângă lacul Străulești), era condusă de un om de afaceri potent, dispunea de, poate, cel mai în vogă antrenor român al ultimului deceniu, iar atunci, în vara lui ’98, propunea, din nou, și jucători la echipa națională, Lucian Marinescu (transferat, imediat după Campionatul Mondial din Franța, în Spania) și Cristian Dulca, sau la reprezentativa de tineret (Lobonț, Iencsi, Bolohan), calificată în premieră la un turneu final al Campionatului European, organizat în acel an chiar în România.
TUR ADVERSARUL RETUR
A 0-0 Ceahlăul Piatra Neamț 1-2 D
D 2-0 Dinamo București 2-0 A
A 1-2 FC Argeș Pitești 3-0 D
D 2-0 CF Chindia Târgoviște 3-0 A
A 2-1 Petrolul Ploiești 1-1 D
D 1-0 Farul Constanța 3-0 A
A 1-0 Sportul Studențesc 4-0 D
D 3-2 Gloria Bistrița 2-1 A
A 2-0 “U” Cluj 1-0 D
D 2-2 Steaua București 1-1 A
A 5-0 Jiul Petroșani 6-2 D
D 0-1 Oțelul Galați 1-0 A
A 2-1 FC Național București 2-1 D
D 6-1 CSM Reșița 1-0 A
A 2-1 FCM Bacău 0-1 D
D 1-1 Foresta Fălticeni 3-0 A
A 2-1 Universitatea Craiova 2-2 D
1. Steaua 34 25 5 4 83-36 80
2. Rapid 34 24 6 4 70-24 78
Cupa României
Șaisprezecimi
Năvodari: Midia – Rapid 0-1
Optimi
Brașov: Rapid – Gaz Metan Mediaș 2-1
Sferturi
București: Rapid – Sportul Studențesc 1-0
Semifinale
București: Rapid – Dinamo 2-1
Finala
București, 6 mai 1998. Stadion “Național”, ora 17:00. Spectatori: 65.000
Rapid – Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
A marcat: Marinescu (67-11m)
Rapid. Lobonț – Bolohan, N. Stanciu, Rednic, Dulca, Nanu – Marinescu, Bugeanu (76 Bundea), Iftodi – Șumudică (64 Maier), Pancu (64 C. Popa)
Lotul de jucători: Lobonț, M. Bratu - Stanciu, Dulca, Iencsi, Rednic, Mohora, Nanu, Bolohan, C. Zamfir, Vameșu - Bundea, Marinescu, Lupu, Butoiu, Pancu, Bugeanu, Iftodi, Axinciuc, Maier - Șumudică, Târțău, B. Andone, C. Popa, Fl. Cârstea
Antrenori: Mircea Lucescu - Nicolae Manea și Marian Rada
Conducerea clubului: Dinu Drăgan – director general; Grigore Sichitiu - director sportiv
(sursa: "Fenomenul Rapid", autor Cristian Costache)
Subiect: Revoluția numită Mircea Lucescu 
Joi Sept 11, 2008 10:37 pm
